Achizitii recente

Desant ’83
Louis-Ferdinand Celine – Moarte pe credit
Louis-Ferdinand Celine – Calatorie la capatul noptii
Jerome K. Jerome – Gandurile trandave ale unui pierde-vara
Cartea cartilor interzise
Vlad Musatescu – Unchiul Andi Detectivul si nepotii sai
Jostein Gaarder – Fata cu portocale
Jostein Gaarder – Ca intr-o oglinda, in chip intunecat…
Doris Lessing – Povestiri africane
John Rewald – Postimpresionismul
Marcel Brion – Arta fantastica

Dupa o idee a Teroristei

Un nou blog – Tutun & Pipa

La inceput i-am citit comentariile pe blogul meu, la posturile in care incercam, amatoriceste, sa imi spun parerea despre anumite tutunuri pe care le degustasem. Cat de reusite erau recenziile, e alta discutie. Dar comentariile mi-au placut. Erau scrise de cineva care se pricepea la pipe si tutunuri, vroia sa invete si vroia sa ii invete si pe altii.

Pe urma am fost anuntat ca fumatorul / comentator si-a facut si blog : Tutun & Pipa.

Un blog aflat la inceput, dar cu putin efort din partea celor interesati ar putea deveni ceva frumos. Un blog pe care am de gand sa il citesc zilnic. Il recomand tuturor celor fumeaza pipa. Sau sunt pur si simplu curiosi. La link-urile de pe Tutun & Pipa veti mai gasi si alte site-uri interesante.

Simone de Beauvoir – Toti oamenii sunt muritori

Ca majoritatea cititorilor ei, am auzit de Castor din vina lui Sartre. Sa fim sinceri, altfel ma tem ca teribila Simone ar fi fost uitata. Si nu pentru ca nu ar avea testicule literare, chiar unele redutabile. Ci pur si simplu pentru ca de multe ori asa se intampla. Am descoperit-o in forta, cu “Al doilea sex”, carte care m-a surprins placut in ciuda infuziei sanatoase de marxism. Invitata m-a dezamagit, dar am recuperat o doza serioasa de admiratie dupa Amintirile unei fete cuminti. In final concluzia a fost ca Simone de Beauvoir nu imi place ca romanciera in exces, dar ca “filosoafa” sau memorialista, merita atentie.

Asta pana la Toti oamenii sunt muritori. O aveam si in editia veche din Romanul Secolului XX, am ajuns pana la urma s-o citesc in Cotidianul. Si s-a dovedit un roman foarte bun. Clasic, in sens bun, cu o parte istorica departe de a fi plicticoasa, un personaj central care merita chiar mai mult spatiu si naratiune. Si cum a picat chiar intr-un moment in care aveam nevoie de un roman de gen…Ca de o cafea zdravana.

Regine, eroina secundara a romanului, este o tanara, seducatoare si ambitioasa artista. Tinta ei : cucerirea Parisului. Apoi a Europei. Apoi a lumii. Pana in punctul in care nu se va mai vorbi decat de ea. Un fel de Leni Caler a capitalei Frantei. Seduce, este sedusa, traieste fiecare clipa temandu-se ca nu o va savura, pana cand, intamplator, il cunoaste pe misteriosul Fosca. Aproape batranesc in infatisare si haine, desprins de realitatea plina de culori si lumini, este atat de diferit de ea incat nu poate decat sa o fascineze. Abandonand totul, Regine il vrea alaturi de ea pe barbatul numit Fosca. Pentru toata viata. Numai ca Fosca are un secret : este nemuritor.

Fosca s-a nascut in 1279 in Italia, unde in scurt timp a ajuns carmuitorul Carmonei, o cetate mica, slaba si lesne de cucerit. Luand puterea, miraculosul drog al puterii, al stapanirii, Fosca intelege ca nu va putea niciodata, intr-o viata de om, sa faca tot ceea ce isi doreste. Iar cand obtine un elixir al nemuririi, alege sa traiasca pentru totdeauna, visand sa cucereasca cetatile vecine, Italia, Europa, lumea intreaga. Este infinit in timp. Orice rana ar primi nu poate fi ucis. Poate sa lupte cu oricine. Devine un cuceritor, un diplomat si un razboinic, transforma Carmona intr-o cetate puternica si apoi in centrul unui imperiu, pentru a realiza ca nimic din toate acestea nu conteaza de fapt. Nici moartea unicului fiu, nici cea a femeii iubite, nici pierderea Cremonei, nici tradarea si moartea prietenilor. Fara posibilitatea mortii, nu se mai poate bucura si nu se mai poate teme de nimic. Daca toti oamenii sunt muritori, el este altceva. Intr-o istorie a umanitatii dominata de obsesia mortii, el a reusit sa iasa in afara. Pentru Fosca a venit sfarsitul istoriei. Calatoreste prin intreaga lume, pana in Lumea Noua, pe cale de a fi cucerita si descoperita, ajunge la curtea puternicilor regi si printi ai vremii, cunoaste Europa si intrigile de palat, este temut si discret in egala masura. Se bucura de favoruri, de iubiri trecatoare, incearca sa joace rolul de om fara prea mult succes, trece prin revolutii, revolte, razboaie. Intr-o buna zi, obosit, se culca si doarme pentru 60 de ani. In speranta ca nu se va trezi niciodata. Se trezeste insa, la fel de sanatos ca intotdeauna.

Aceasta este si partea esentiala a unui roman de calibru greu. Spre deosebire de alte romane istorice, “Toti oamenii sunt muritori” este scris cu nerv, cu acribie stiintifica si cu acel simt al istoriei pe care il gasesti foarte greu la un literat “de rand”. Nici o senzatie de plictis, nici o frunzarire rapida prin pagini, nici o sincopa in senzatia de cronica adusa la zi. Prin comparatie, restul cartii paleste ireversibil.

Nemurirea ca blestem. Cosmarul lui Fosca nu este ca nu poate simti si trai cu adevarat. Ca tot ceea ce ii bucura pe altii este fara sens pentru el. Senzatia insuportabila de incarcerare. Ca a trait secole si mai poate trai inca pe atat. Cosmarul sau este ca intr-o buna zi pe intregul pamant ar putea ramane doar el. Fosca, nemuritorul. Alaturi de un soricel pe care fusese testat elixirul miraculos. Un om si un soarece. Reducere steinbeckiana a unui viitor posibil.

PS : Tomata cu Scufita a scris despre carte aici. Si a scris foarte fain.

Salonul Funerar 2008

In perioada 12 – 14 iunie 2008 la Romexpo va avea loc cea de a doua editie a “Salonului Funerar”, singura prezentare de servicii si articole funerare din Romania. Potrivit organizatorilor, vor participa atat cele mai importante firme romanesti din domeniu, cat si cateva firme straine. Expozantii vor oferi servicii si articole funerare de la “economic” la “superlux”, in functie de buget si preferinte.

Mai multe detalii aici.

Motorhead - Brave New World